Primele impresii ale jurnalistului sunt negative, cu șoferi de taxi morocănoși și recepționeri la hotel care nu salută înapoi. El povestește că a primit un răspuns neașteptat când i-a cerut taximetristului care l-a dus de aeroport la hotel recomandări de restaurante. „Nu”, i-a răspuns tranșat taximetristul. „Nu există restaurante bune”.
Urmează un nou episod neprietenos, când la hotelul pe care îl scrie drept un bloc gri de beton, este întâmpinat de o recepționeră care nu salută înainte de a îi cere pașaportul și a-i întinde un formular lung de completat.
A doua zi dimineață, povestește jurnalistul, priveliștea de pe fereastra camerei de hotel avea să-i aducă și primele impresii pozitive despre Timișoara. „Este o lume diferită. Camera mea se dovedește a avea vedere la un parc verde strălucitor pe timp de zi, unde suflă o briză cu miros de flori roz care strălucesc în soarele cald-auriu”, remarcă jurnalitul.
El…
