Despre pilaf
Pilaful românesc este, cel mai probabil, o adaptare a preparatului cu influențele otomane, având rădăcini în perioada în care teritoriile românești au fost în contact cultural intens cu Imperiul Otoman. În bucătăria românească, pilaful a fost simplificat și personalizat, devenind un preparat de bază în casele românilor, servit adesea ca fel principal sau garnitură.
Pilaful are, de asemenea, rădăcini adânci în bucătăriile din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și regiunea Caucazului. Numele „pilaf” provine din termenul persan polow sau pilav, termen care s-a răspândit în multe limbi, inclusiv turcă, rusă, arabă și alte limbi balcanice.
În România, pilaful a fost adaptat în funcție de ingredientele locale, incluzând mai frecvent legume precum morcovii, ceapa, ardeii, dar și puiul sau alte tipuri de carne. În zonele rurale, s-a preferat o abordare mai simplă și mai puțin condimentată decât rețetele din…
