Visăm la un alt eu, într-un alt spațiu, iar arta și literatura le inventează pentru noi. Fac în așa fel încât departele spre care tânjim să ni-l aducă aproape.
Departele nostru devine aproapele. Numele lui e fantezia. Este de ajuns să deschidem colivia minții în care o ținem închisă și fantezia se ridică în zbor planat deasupra realității.
Ne putem imagina că suntem oricine, oriunde. Este marele dar cu care a fost înzestrată condiția umană. A te reinventa și a inventa lumi înseamnă a te lua la întrecere cu Dumnezeu. O competiție pe care Creatorul a acceptat-o de la bun început, înzestrându-ne cu libertate deplină.
Cât timp ținem departele aproape, nu există riscul de a ne rătăci de noi înșine.
Actorul, prin meseria lui, se transpune total, niciodată definitiv. Când interpretează un rol este asemenea somnambulilor. Nu-l strigați pe numele adevărat, s-ar putea trezi și ar putea cădea de pe acoperișul fanteziei…
